3 palme si inca putin…

1,2,3,4,5,6,7,8,9,10,11,12,13,14 + ….paaana la 3 palme si inca putin…

Vezi, stiu sa numar pana la 14, si pot si mai mult de-atat. Insa nu incercam sa demonstrez asta, ci imi socoteam anii de scoala. 14 incheiati sunt la numar pana acum. Unii mai buni, altii mai putin buni. Si ma mai asteapta cel putin inca vreo 2-3 ani de acum inainte. Nu ma prea incanta ideea, nu ca nu mi-ar placea sa merg la scoala, implicit sa invat, ci pentru ca ma tem sa nu raman cu nimic din ce “invat” pe bancile scolii. Spre exemplu, ma intreb cu ce am ramas eu din chimia organica? In mod sigur cu o carte si cu niste forme si chipuri umane in minte; notiuni prea putine pentru a-mi schimba in vreun fel viata. Toate ca toate, dar cu ce-am ramas eu din analiza matematica, ca si asa am facut 4 ani pe profil real la liceu? Paiii…cu ceva mai mult decat la chimie: cu mai multe, mult mai multe, carti si culegeri + inca vreo 2-3 formule ca nu mi-a prea placut disciplina.

In rest pot spune ca am ramas cu notiuni vagi despre “lume si viata” care insa nu mi-au schimbat viata.
Am invatat in toti acesti ani (nu chiar toti, sa nu exageram) doar pentru note=>lucrari/examene=>medii(si uneori pentru reputatie sau de frica)! Fara medii nu poti sa treci clasa si nici sa termini generala sau liceul. Tot peste note am dat si la facultate, sistemul doar e putin diferit. Umbla vorba ca si la serviciu iti primesti leafa tot in functie de niste note pe care le obtii in functie de calitatea muncii tale…Note, note, note pestetot!

Nu toate materiile pe care le inveti in scoala iti sunt folositoare, insa unele iti pot schimba viata.

Sistemul bazat pe note e demn de mila. Instruim oameni care sa noteze alti oameni, insa subiectivitate va exista mereu, asa cum vor exista si oameni dispusi sa comita frauda intelectuala! Ma gandesc ca s-ar putea uniformiza cumva situatia astfel incat oamenii sa nu mai fie condusi de note toata viata…Nu cred ca spiritul competitiv favorizeaza cu ceva societatea in care traim, ci mai degraba face oamenii sa se urasca intre ei si neaparat vinde! Vinde de la cele mai mici lucruri pana la suflet si la imagine.

Creez si vand imagine, doostrai da mii kilogramu’. Te bagi?
De asemeni, vand carti si culegeri de matematica M1, clasele 9-12. Pret cel putin negociabil.

povestea cu lumini

Ce ciudat se vad luminile orasului de acolo de sus…Par atat de frumoase cladirile cu ferestrele lor arzatoare incat te duc cu gandul la o atmosfera de basm. E frumos sa privesti panorama orasului “aprins” care se remarca in noapte, mai ales iarna…Mereu luminile ma duc cu gandul la iarna si la bradul impodobit. Parca as vrea si acum sa fie iarna, nu pentru ca ii e cald corpului meu, ci pentru ca as vrea sa ii fie cald sufletului meu, asa cum ii era odata. Cat de mult imi placea sa ma intorc acasa, pe-nserat, de la joaca si sa imi incalzesc picioarele langa soba calda a bunicului…Tin minte si acum ca stingeam lumina decum intram in casa, si ma furisam langa soba, pentru a urmari in voie jocul flacarilor de pe tavan. De cele mai multe ori adormeam si nu apucam sa vad deznodamantul dansului lor, insa nu imi parea rau pentru ca stiam ca dansul flacarilor e vesnic si il puteam gasi iarna de iarna pe acelasi tavan din casa bunicului. Insa intr-o toamna bunicul s-a plictisit de micutul dans al flacariilor si a “urcat” sa vada un joc mai mare de lumini, dintr-un loc mai frumos. Mi-a zis sa fiu cuminte si sa ascult pe mama. Eu i-am spus ca o sa fie bine, o sa vina iarna si o sa privim iar jocul flacarilor impreuna… Insa a plecat grabit, zicea ca nu mai putea ramane.
In iarna aceea am privit singura micul dans, care de atunci a inceput a fi diferit. Nu mai era frumos el in sine ci amintirea lui din alta vreme… Imi mai amintesc si cat de frumos era sa adorm nopti la rand cu capul in poala mamei. Ea corecta lucrari iar eu dormeam mai mereu agatata de ea. Cel mai ciudat sentiment era acela in care ma trezeam, mergeam pana la geam sa caut lumina diminetii si dadeam de luminite aprinse in noapte, insotite de urletele pustii ale cainilor care ma infricosau de fiecare data si ma impingeau sa fug sa ma ascund in bratele mamei ca mai apoi sa adorm, cine stie cum, cu capsorul in poala ei calda. Ma gandeam ca daca dorm acolo o sa pot sa o tin pe mama pentru totdeauna langa mine si nu o sa ma mai lase singura niciodata. Dar ma gandeam cam gresit pentru ca aveam sa imi dau seama abia mai tarziu cum sta treaba in viata de-adevaratelea. Sincer, m-a cam dezamagit, in special de la gradinita incolo…

Ptiu.. Natalie Imbruglia m-a prins la ora 3 dimineata iar. Hai sa iti arat de ce am scris randurile de mai sus:

De-asta.
Sa vad daca pot sa ma intorc.
Si pot.
E ceva mai mult de-atat.

poveste pentru Pollyanu

Nicolae Cusca se facu mic si cobori de pe motocicleta. Zise ca se s-a saturat sa mai fie moartea si ca vrea sa fie John Black, sa faca si el parte din planul Tenacious D, sa fie rocker si sa se bata cu Satanus. Ion Huo il auzii si ii spuse ca peste cadavrul lui va face parte acel plan. Nu si-ar dori sa-si piarda si singurul prieten pe care il mai avea, caci odata intrat in plan, va dori sa obtina si el Pana. “Pana mea!” ii zise Nicolae Cusca, “Atunci hai sa o cautam pe ‘Sicutza Violeta, ca e plictiseala mare pe-aici!”, adauga el. Cum Ion Huo fu de acord, cei doi rieteni pornira prin jungla orasului sa o caute pe ‘Sicutza Violeta. Intalnira in cale un balaurul fioros Ana_ CasadeVin care mirosea a tuica si se speriara atat de tare incat fugira mancand pamantul. Nu stiau ce sa faca, incotro sa se indrepte, caci isi pierdusera calea. La un moment dat Nicolae Cusca, descurcaret din fire si varza din simtiri isi amintii de schema pe care a facut-o cand era OmulVreme, dar o uita la fel de repede, asa ca fac 276353545 de calcule matematice, pe care construi un programel in C++, il rula si..la naiba, gasii drumul. “Senzational” – gandii micutul Ion Huo, “As putea sa il vand pe asta la un negustor de sclavi de la Miculsoft si sa obtin bani multi pe el…nu ar avea cum sa se supere ca nu ar mai iesi niciodata din birou. Dar nu o voi face! Nu inca!”
Cei doi prieteni pufosi pornira la drum. Ajunsera in Tara Minunilor, o intalnira pe Alice si o rugara sa ii indrume, insa Alice nu prea avu timp de ei, caci era implicata intr-o discutie apriga cu cei doi hiperprieteni: Iepurele Alb si Pisica Zambareata! Unul dintre ei spunea adevarul si ceilalti doi minteau. Cei trei prieteni Minunati ii rugara pe calatori sa stabileasca ei cine are dreptate si cine minte pentru ca papa Lewis uitase sa ii lamureasca si pe ei. Nedorind sa se certe cu prietenii minunati, Nick Cusca, caci asa era numele lui de nigga, ii zise lui Alice: “Yo! Yo! Yo! Yo spun adevaru/Te mananca Paru’/Nu mai intreba/Nu ma deranja/Sunt satul de fatza ta!/ Paaaaa!”. Si plecara din Tara Minunata trimitandu-le pupici pufosi celor trei prieteni pe care ii lasara plangand. “Ba prostilor” strigara micutii din urma, “Pentru asta o sa piarda Dinamo campionatu’ baaaaaa! Si Liga, ati inteles?”…Si-asa a pierdut Dinamo campionatul romanesc si Liga Camionilor…din cauza blestemelor. In continuare, prietenii nostri transpirati, Ion Huo si Nicolae Cusca(nu mai era nigga) ajunsera in tara Ferhentari. Nu le prea placu lor acolo “că era mulţi graşi în merţane pă strada” si cotira la dreapta. Ajunsera la Casa Căşilor si dorira sa intre prin efractie, numai ca in 253443 secunde ii prinsera 2 paznici. Bineinteles ca prietenii nostri puturosi invatasera multe din lunga lor calatorie si ii batura, la şeptică, dupa care unul din paznici se simti umilit si ii spuse lui Ion Huo : “Baaaa, sa stii ca Elvis a murit, da?”. Ion Huo in acel moment se simti trist, se facu emo si incepu sa planga. In timp ce-si vopsea ultima suvita cu roz si se creiona pe la ochi, vazu cum topaie prin intunericul zilei si spuse: “E Platon! Alearga dupa el ca asta le stie pe toate si o vom gasi pe ‘Sicuta Violeta”. Nicolae Cusca il prinse pe Platon si il intreba ce stie despre ‘Sicutza. Platon ii spuse atat: “Ceausescu n-a murit!”. Astfel cei doi prieteni prichindei isi continuara drumul. Intelesesera ca era vorba despre…Morena. Asa ca dadura o fuga pana la Braila, il cautara pe Nicushor, ii dadura doua pahare de rachie si el divulga secretul:
- Prieteni buni si dragi, Morena nu exista! Imi pare rau ca imaginea ireala a Morenei v-a purtat pana aici. Am inventat-o pe Morena pentru a trai in pace printre acesti oameni rauvoitori si pentru a-mi castiga painea. Imi pare nespus de rau, acceptati scuzele mele, din inima va rog!- spuse Nicusor.
- Dar ‘Sicuta Violeta exista? – intreba Cusca…
- Da. Ea exista, exista si este printre noi. E un pokemon magnific care striga “pika pika!hapciu!”.
- Vai maestre, esti plin de intelepciune! Iti multumim pentru sfaturile bune!
- Stati! Mai este ceva: ‘Sicutza Violeta are gripa porcina. Nu va apropiati de ea. Tocmai a venit din vacanta, a fost in Mexic si pare-se ca s-a cam imbolnavit! Nu va apropiati de ea…inca!
- Aaaa, pai de ce n-ai zis din prima Nicusor. Merci pentru sfat! Noi plecam acasa atunci! – spuse micutul Nicolae Cusca.
- Pai stati…povestea nu trebuie sa se opreasca aici, trebuie sa infruntati peri…
- Ce-ai vere? N-auzi ca plecam?! Ia hai gata… Fa-ti cont pe Twitter si ne ciripim acolo! – Il indemna batranul Ion Huo care planuia sa i-l vanda lui Nicusor pe Nicolae Cusca…
- Da, asa face-voi! Forta sa fie cu voi!
- Yo! DA! Pis Men. – a spus Cusca.

Si uite-asa cei doi prieteni imputiti se-ntoarsera de unde venisera, Nicolae Cusca deveni gay si infiinta miscarea mi_se_rupe iar Ion Huo cumpara Twitter-ul din banii obtinuti pe vanzarea lui Alice si a celorlalti 2 Minunati din Tara Minunata.

Cu drag, pentru prietena mea Pollyanu, fiind si singura care va intelege aceste randuri!

Precizari: Acest post este un pamflet. Cine se simte, inseamna ca nu e nesimtit!
Pe curand!

de ce mor fluturii asa repede?

Ieri am gasit un fluture mort pe terasa. Avea o aripa franta. Mi-am coborat privirea spre el si mi-am amintit ca ma intrebase cineva, candva: De ce mor fluturii asa repede, Mada?
Pentru ca tot ce e frumos moare repede, i-am zis eu. Cat de repede?! Cat nu vrei tu de repede…mereu e la fel. Mereu ai vrea sa mai fie timp…

Si iubirea moare repede, Mada?
Uneori da, alteori nu, uneori poate… Daca iubesti cu adevarat, “repede” ar putea trece si 80 de ani si tot ai vrea sa mai ai timp sa iubesti omul de langa tine…

Cred ca lucrurile frumoase sunt cele mai rele, pentru ca atunci cand ele mor, oamenii sufera!
Nu, nu e asa. Nu e deloc asa! Suferim cand le pierdem, pentru ca ne atasam de ele, insa nu sunt rele, fiindca macar o clipa ne-au facut sa fim fericiti privindu-le si/sau iubindu-le…Oricat de mult ar dura un lucru frumos, tot nu te-ai satura de el si ai vrea sa mai tina “inca putin”. E ca un joc orbitor…ca un miraj care te fascineaza si te face sa iti pierzi mintile si notiunea timpului…Atat e. In rest, e vorba numai si numai de gusturi, iar astea, nu se discuta.

Stii de ce mor fluturii asa repede? Pentru ca daca ar traii mai mult, s-ar umple pamantul de ei si ne-ar plictisii. Daca lucrurile frumoase ar dura mult, cu siguranta si-ar pierde farmecul si valoarea.

pentru ea

In sfarsit am inteles. Era o alta poveste. Nu era a mea. Mi-am amintit atunci de ea…Era demult. In momentul in care a pasit pe scena au tintit-o toate privirile, iar lumina relectoarelor a facut-o sa straluceasca. Plutea pe undele aplauzelor care nu mai conteneau. Canta cu atata pasiune incat puteai sa juri ca inima ei batea dupa notele melodiei, iar versurile de-a dreptul speciale ii defineau sufletul bolnav. Era atat de frumoasa incat o puteai confunda cu un inger coborat din Ceruri. I-am privit ochii ei mari si albastri…emanau o tristete nemaiintalnita. Si m-am gandit…cum..cum ea, atat de frumoasa, atat de placuta, atat de talentata…ea…perfecta…poate fi atat de trista. Avea tot ce isi putea dori, fara exceptie…Si era atat de trista…atat de trista incat intr-o zi a plecat, spunand ca nu mai suporta viata…a cerut sa fie iertata, si a plecat. Luminile s-au stins si peste aplauze s-au asternut tacerea si timpul. A ramas amintirea ei. Inca mai traieste in sufletele unora dintre noi…atat de frumoasa, atat de placuta, atat de talentata, perfecta! Dalida

because september ends…

Frig. Fabrica. Tocuri. Agitatie. Muzica. Waldeck. Ingramadeala. Fum, mult fum. Oameni. Noi. Oameni. A very Long Island fara blues. Bere. Dans. Din nou bere. Din nou dans. Acel Andy si inca unu’. Oameni. Tocuri. Gagici. Dans. Visualuri. Pahare goale. Fum. Lumina. Intuneric. Frig. Tarziu, dar devreme. Din nou Fabrica. Oboseala. Telefoane. Wireless. Radem. Filmam. Radem. Facem caterinca. Radem iar. Bestial.
Bei mir bist du schon.
Then Koop…then Coldplay…
Mi-e somn, am obosit si ma dor talpile.
E 6 a.m.
Noapte buna.

nu_vreau_sa_am_titlu.

Dragul meu prieten, cu toata stima pe care nu ti-o port, iti voi spune ca esti un Idiot! Acum ma gandesc la toate lucrurile rele pe care le gandesti si pe care le faci. Pana la urma lumea asta nu e chiar atat de rea precum crezi…cei ca tine vor sa o faca asa. Inceteaza! E momentul sa te gandesti mai mult la aspectele pozitive ale oamenilor din jurul tau si, bineinteles, e momentul sa recunosti imbecilitatea care te stapaneste deseori. Parerea ta este penibila. Si totusi este parerea ta. Iti scriu aceste randuri sa iti arat ca da, stiu sa citesc, aud si vad cate o parte din tine pestetot pe unde ajung. Problema este ca m-am saturat sa ignor.
Daca stau sa caut in tolba nobilului idiot voi avea parte de multe surprize, care ma vor dezgusta profund. Deoarece sunt prea multe la numar, nu voi mai povesti aici despre ele, ci iti voi lasa fantezia sa lucreze. )
Putem sa fim mai buni, mai umani, mai apropiati de cei din jur. Stii, nu toata viata e o goana nebuna dupa bani, cariera, atentie si lucruri asemanatoare…viata iti e data sa te gasesti in lucrurile care iti plac din jurul tau, si sa le imbini in asa maniera incat sa iti dezvolti propriul Eu. Tu esti cel care isi alege calea. Invata de la toate lucrurile simple si astfel vei ajunge sa fi fericit. Lasa de-o parte neincrederea si sentimentele urate. Sunt pentru oamenii slabi si pentru idioti… Lasa-le.

Stii ce voi face acum? Imi voi agata gandurile de marginea ferestrei si voi spune: sa bata vantul! Iar vantul va bate si imi va lua gandurile cu el; le va duce departe de mine. Apoi voi asculta Coldplay, asa cum sunt…mai mica sau mai mare, mai proasta sau mai desteapta, mai aproape de tine sau nu. Fara sa imi pese…Am zambit.

nervi de toamna

La naiba, e 11.35. E cam tarziu. Ploua si e frig. Din nou bate vantul. As vrea sa imi zboare sufletul asa usor cum zboara frunzele din copaci si sa ma duca mai departe decat departe. As vrea sa mai fie vara, sa stau la soare si sa lenevesc…Cam tarziu. As vrea sa pot sa fiu in alt loc, unde sa nu ma mai simt constransa de atatea ganduri si de atatia pereti. As vrea sa dorm si sa ma trezesc tarziu, cand cosmarurile din realitate au apus si incepe o noua era a viselor frumoase. Sunt scarbita de atata utopie. Vreau sa ascult Coldplay si sa ploua incontinuu!

La naiba, am intarziat din nou.

esti prost?!

Ahhh…ma roade o lene mare zilele astea. Pe semne ca vacanta mi-a intrat in sange mai rau decat ma asteptam…Mi-e atat de lene incat imi caut blogul dupa nume, pe google… scriu “mada blog” si imi apar porcarii(cum ar spune George, “magarii” ) ), asa ca m-am enervat si i-am schimbat numele in “blogu’ lu’ Mada”…e mai pe romaneste si nu are treaba cu y360 sau cu politica. Incearca sa il accesezi mai des…e ok..mai ales daca esti intr-o pasa proasta…poate o sa iti tai venele dupa. Sa nu faci si u ca altii sa ma inviti la o sinucidere ca nu merge. Mai traiesc putzin ca sa iti mai scriu bazaconii aici.  

Stateam in seara asta in acelasi loc in care stateam si acum un an…ma gandeam cate vise s-au frant de atunci…stateam pe betonul rece si imi era frig. Ma gandeam ca voi intalni o lume noua, ca totul va fi bine, ca basmele sunt realitate si nu imi pasa de nimic. Voiam doar sa plec. Acum, aflandu-ma in acelasi loc, cu jumate din oamenii de atunci, ma simteam cuprinsa de alte sentimente, si alte ganduri imi rodeau mintea. Nimic nu era asa cum ma asteptam. Am plecat sa iau foc sa imi aprind o tigara si am gasit scrum. L-am adunat crezand ca e praf fermecat si inhalandu-l puternic m-am trezit. Nu mai simteam frigul , tot ce era nou mi se parea vechi. Tot ce era vis mi se parea acum doar rugina…si dincolo de rugina era cerul innorat. Am ales sa nu ma mai gandesc la nimic, si sa simt fericirea unui prost. Ciudat…treci prin atatea scoli, te zbati uneori sa fi cel mai bun, ajungi cel mai bun, dupa care iti doresti sa fi prost si sa te minti singur ca ai ajuns prost doar ca sa fi fericit. Si nu esti. Nashpa..inseamna ca nu esti suficient de prost. Mai incearca. Oamenii prosti sunt fericiti. Nu isi doresc mai mult, sunt multumiti cu ce au, nu se gandesc decat la ziua de maine si poate nici la aia. Zambesc si adorm in fiecare seara, devreme, cu constinta impacata si cu fericirea in suflet. Am nevoie sa fiu proasta, macar din cand in cand…

ganduri mai presus de uitare

Pic-pac-poc se ridicara bulele din pahar dupa notele pianului…pic-pac-poc picara stropii de apa pe coarda groasa ce lega blocul de cladirea de alaturi…pic-pac-poc balerina isi dori sa mearga pe sarma…pic-pac-poc nu avu curajul si renunta. Isi zise ca mai are cateva lucruri de facut pana una alta si ca obisnuinta inca nu o indeamna sa sara de la etajul 2 pe coarda dintre parter si primul etaj…pur si simplu ii era prea lene sa isi coboare picioarele peste pervaz…pur si simplu isi zise sa mai asculte de cateva ori piesa care ii fascina lumea. La un moment dat fu convinsa chiar ca nimic nu mai are rost si vru sa iese afara din casa, sa alerge ca nebuna, desculta, pe strazile pustii inconjurate de intunericul adanc al noptii. Apoi isi amintii ca nu ar fi nimic deosebit…nu ar fi fost pentru prima data cand ar fi facut asta…nu ar fi fost pentru prima data cand vana iluzii si nici prima data cand se intorcea acasa dezamagita ca iluziile au tradat-o…de ce sa se deprime? Isi aminti ca  o data a racit urat din cauza asta, si si-a promis ca niciodata nu va mai alerga desculta pe strazile goale…insa nu si-a promis ca va uita raceala strazilor… 

Inca o data asculta primele 6 cuvinte din melodia ce o bantuia, apoi la auzul unei soapte parca se destepta: “de-ai stii ca ma raneste gandul de bun ramas, de-ai stii iubirea mea toata, toata ti-o las” si simtii ca trebuie sa faca ceva, si sa plece, insa nu putu. Astepta…

Isi aminti ca obisnuinta omoara spiritele…isi aminti de ea…de el. Un alt el. Surase.

Pic-pac-poc…spuse ca nu vrea sa fie singur cand va pleca…

Pic-pac-poc…