untitled

Plutesc printre valurile de caldura ce patrund usor in camera pe geamul larg deschis…e atat de cald, dar si atat de bine. Aud din nou acea melodie care ma face sa uit de tot…si sa visez….Doamne a venit iar vara peste noi si tine neaparat sa isi faca simtita prezenta prin sagetile de foc ce vin din cer, fara a-i pasa de nimic. Dar nici mie nu cred ca imi pasa de ea, deci suntem chit. Imi e chiar bine si nu pot sa ma gandesc decat la vacanta, la ce era acum un an si la ce e acum. Parca as vrea sa intorc timpul putin in urma, sa mai gust inca o data emotiile de dinainte de bac, sa mai simt inca o data mirosul greu al salilor de clasa sau al calimarei cu cerneala, sa mai fiu macar o data in acel liceu alaturi de acei prieteni si profesori dragi…Mi-e dor!…Insa si acum e bine, am prietenii aproape, cat despre emotii…ce sa zic…vine sesiunea…ar trebui sa fiu cuprinsa de febra examenelor, desi momentan sunt cuprinsa doar de febra de la boala, intr-un fel nu chiar metaforic…parca abia astept sa vina examenele, pentru ca imi place la nebunie acel sentiment pe care il traiesc atunci cand sunt pe cale de a face un lucru important…e frumos…totul mi se pare acum frumos…nici macar nu ma mai sinchisesc sa vad trasaturile urate ale lucrurilor din jurul meu, pentru ca am ajuns la concluzia ca nu are rost…nuu, chiar nu are rost. Viata e prea scurta ca sa vezi ca paharul e gol si ca simfonia din suflet a incetat…oricum la un moment dat in mod sigur ce e gol se va umple si muzica va canta din nou…trebuie doar sa astepti.

~ de madaro pe mai 18, 2008.