pentru ca imi place la nebunie:

Pentru ca mi se pare funny:

“Foca-foca”= “Iti dau foc, ba!” pe olteneste.

Sunt profund scarbita de sistemul romanesc in care se fura pretutindeni. Pana acum ceva timp romanii furau de la straini, ca ei “are bani”. Iata ca am evoluat! Nu mai furam numai de la straini, ci si de la romani. Ne furam intre noi, care va sa zica. Furam unii de la altii, ca dintr-un buzunar fara fund, cu cea mai mare nesimtitire. Sistem de 2 lei. Nici atat, ca s-au furat si astia. De cacat. Ca asta a mai ramas. Se fura frate, ca-n codru, vorba aia. Si se fura orice, nu numai bani. De la cele mai mici lucruri pana la o tara intreaga. M-am saturat de atatea musamalizari si promisiuni de “mai bine”, la fel cum m-am saturat sa aud si expresia “unde esti tu Tepes Doamne..”. Cred ca e timpul ca fiecare om din tara asta, indiferent de nationalitate, sa faca ceva ca sa inceteze furturile. As vrea eu sa am o putere mare si sa fiu dictatorul aceste tari. Probabil in primele 24 de ore as executa 1/3 din populatie, dar ce mai conteaza? As scapa tara de hoti si de nenorociti, nu? Asta e sentimentul scarbos pe care il am atunci cand vad ca se FURA! Facem din furt obisnuinta si din obisnuinta arta. Arta de a fura. Mi-e sila de atatea mizerii. Mi-e rusine ca sunt romanca! – am zis-o, iata!

* Stai sa-ti explic de ce am scris asta. Ma  enerveaza la culme faptul ca pentru a face parte dintr-o asociatie de studenti de la comunicare trebuie sa platesti. Ma enerveaza la fel de mult ca pentru a scrie o idee pe un site, care sa ajute niste oameni, si sa te ajute si pe tine (procesul se deruleaza in mod cinstit!) trebuie sa platesti. Ma enerveaza mai rau ca pentru a avea ocazia sa faci un internship chinuit, intr-un departament de creatie al unei companii de advertising din Romania, trebuie sa platesti. Desi eu cred ca tentativa prietenilor care se ocupa de asta e un fel de propaganda neagra, ei (adica “baetii” cu programele) cred ca e gandire liberala si ca ca ca…ca ce? Ca iti cumperi cu bani un loc de munca?

Franaaaa! Doamnelor si domnilor, pe romaneste, actiunile mai sus descrise sunt…furt. Iaca asa va explic eu tuturor, indiferent de statusul si statutul vostru social. Iti fura intai banii, dupa aia constiinta, mintea si probabil la final si sufletul, ca doar coliva fara bomboana nu se poate.

E 2.24 a.m. … dupa ce am citit ultimul post de pe blogul lui Alex , my brain has stopped working too. Stau… Cum e posibil ca o semianalfabeta sa termine 12 clase, sa ia bacul si sa intre la facultate? Care este.

De parca n-ar fi de ajuns, iaca, isi face si blog.  De ce nu se sustin teste de iq inainte de a se crea un blog?  Sau, macar un test de gramatica a limbii romane… Va rog!!

Am ramas traumatizata.

Prieteni, daca n-ati cules via sau fructele din gradina, e cazul sa va grabiti. A venit iarna…cam devreme. Nici jumatatea lui octombrie nu e si deja a nins in mai multe locuri din tara. In Bucuresti e un frig de crapa pietrele…Atat afara cat si in casa. Pe undeva prin Cluj acum ninge si drumurile sunt blocate. Nu pot decat sa sper ca se va indrepta vremea si mai ales temperatura curand…macar in casa, daca nu si afara.

Viata e nedreapta cu noi, oamenii. In medie un om traieste undeva pe la 70 de ani. Eu cred ca nu o sa apuc mai mult de 60. Am 21 si putin, adica am trait 1/3 din viata si am intrat in al doilea trimestru. Timpul trece ingrozitor de repede. Imi dau seama cum planurile de acum 2-3 ani inca zac intr-un coltisor al inimii mele si asteapta cuminti oportunitatea de a se infaptui. Imi dau seama ca alaturi de ele sunt si prietenii uitate, drumuri, locuri si lucruri, toate uitate de timp. Ne-a invins timpul. Ne-a calcat in picioare cu tandretea cu care ne calca in fiecare secunda. Il urasc. Dupa 1/3 din Viata constat ca nu a meritat. Tot ce am facut pana acum a fost sa ma tarasc prin scoli, ambitionandu-ma ca va veni si ziua in care ma voi face mare si voi avea o viata perfecta.
Stau si ma intreb daca merita sa alergi descult pe strazile vietii, sa cauti fericirea…Ai fi ca un orb care cauta Rosul. Eu am cautat Rosul si am dat de Wittgenstein. M-am imbatat cu iubiri si prietenii desarte. M-am impiedicat de temeri si de intuneric. Am iubit. Am vrut mai mult. Am scris vederi…le-am pus in plicuri albe si le-am dat aripi. Cand nu stiam ce inseamna “a trai”, traiam. Cand am invatat mai multe despre acest cuvant, am uitat sa traiesc.
Oficial, la materia Viata am ramas corigenta pe primul trimestru. Nu am stiut sa invat ce trebuia, la timpul sau, si nu am promovat. Mai am 2 trimestre si sunt in dezavantaj. Stii de ce? Pentru ca cel decisiv e batranetea. Atunci deja se incheie mediile si nu se mai invata nimic. Se fac doar recapitulari… Mai am doar o sansa…O sansa de 20 de ani sa obtin ce imi doresc. 20 de ani de construit continuu…ce sunt urmatorii 20 de ani?
-Sunt Eu. E timpul meu.

Intre timp s-a facut septembrie, am scapat de semiotica definitiv siii, intr-o dimineata naspa cand ma uitam eu pe Antena 3, am vazut-o. Chiar mi-a facut ziua mai buna, serios! E ultima reclama la berea Servus. Cred ca se preteaza perfect la categoria de public pe care o reprezinta. Tipic romanesc si foarte tare! Astia de la Propaganda sunt (ne)buni!

Nu merge treaba cu embed asa ca trebuie sa dai un click pe textul asta daca vrei sa vezi spotul despre care iti vorbeam .

Azi ploua. Imi doream de mult sa se intample asta! Acum toata strada e o balta, dupa cum ma asteptam. In curand va fi pestetot o mare balta pe care o vom impartii cu mortii din cimitirele de vis-a vis. Acum e bine. Stau in patutul cald, de dimineata, mananc niste cereale cu mierica si ascult muzica misto pe VH1, in timp ce ploaia se scurge discret pe geamurile jumatate dezgolite de perdea. Ma pregatesc sa intru in stare…sa invat. Inca imi e somn…as mai dormi vreo doua zile insa timpul nu prea asteapta. As vrea sa pot spune stop timpului, cateodata. Sa se opreasca doar pentru mine, sa nu ma mai insele cum o face de nenumarate ori si sa ma astepte atat cat e nevoie. Nu-i asa ca daca timpul ar avea rabdare cu fiecare din noi, am fi cu totii fericiti, am rade mai mult, am avea mai multe lucruri frumoase in viata si am sta mai mult cu cei dragi…

Ma uit la oamenii infrigurati de tristete care trec pe sub balconul meu. Se grabesc sa ajunga la metrou sau la autobuz si alearga prin ploaie cu sufletele goale de vise. Nu mai au timp. Arata atat de nefericiti incat ai putea sa juri ca in fiecare seara sufletele lor isi gasesc refugiu in televizoarele mari pe care le au acasa. Cat de trist sa traiesti prin sticla si sa iti acoperi visele cu o punga. Visucidere. Asta fac ei.

La TV a aparut o gagica imbracata intr-un sac portocaliu, care canta rucutucutan in jungla si ma enerveaza. Cred ca e un semn ce-mi aminteste iar ca trebuie sa invat.

Dimineata asta m-a lovit cu 7 Nation Army de la The White Stripes. Genial.

Si nu e metafora.
Uite cum arata Sufletel acum, dupa Marea Imbaiere…

….si uite cum arata inainte!

sufletel

In rest, e de treaba, sociabil, cuminte, foarte jucaus si e al lui Do. Distanta m-a impiedicat sa il cunosc, deocamdata, insa nu pot sa nu ii urez Bun Venit in familie si sa ii transmit salutarile lui Cleutzu,El Jefe!